Despre protectii si alte frectii

„Odata cu dezvoltarea industriei foto s-a dezvoltat si cea de accesorii. Unele dintre cele mai interesante sunt cele care protejeaza camera, display-ul, obiectivul, rucsacul, fotograful, etc.

Le am pe toate.

Printre primele achizitii ale celui la inceput de drum sunt protectiile si accesoriile de curatare. Odata cu investitia in echipament apare, in mod automat dorinta de protectie si nu neaparat cea de utilizare a acestuia. Adica, daca tot m-am strans din toate baierele pungii, m-am imprumutat la 7 banci sa imi iau scule, m-am taiat de la saorma, de la bere cu baietii, de ce naiba mi-as asuma riscul de a le folosi atunci cand ploua, ninge, bate vantul, e praf sau ceata.

Echipamentul scump trebuie protejat aidoma unui prunc care face primii pasi in viata. Pericole sunt la tot pasul si in geanta foto trebuie inghesuit in mod obligatoriu peste obiectivul scump de 2000 de euro un filtru UV, un ciob de sticla ordinar capabil sa bage reflexii nedorite la greu, dar foarte rezistent la zgarieturi si praf. Basca mai tarziu cand ma voi plictisi de carat scula de minim un kilogram la gat, cand il voi vinde ma voi putea fali si spune ca a avut, chiar din prima zi un filtru menit sa proteje fecioria lentilei frontale.

Apoi imi voi pune obligatoriu protectie pe ecran, dar nu una ci doua-trei de-odata pentru ca echipamentul e scump si protectia trebuie si ea protejata.

La pasul urmator voi monta pe body-ul scump de peste 2000 Euro ceea ce baietii de marketing ai diverselor companii numesc „camera armor”. O inventie din cauciuc lipicios si negru care imi va rapi orice placere tactila de a interactiona cu echipamentul, dar care imi va da increderea ca daca scapa pe jos din mainile mele talambe si neindemanatice, el va fi protejat si va ramane intreg pentru a putea fi adus inapoi acasa si depus la loc de cinste in vitrina.

Nu voi risca sa plec de-acasa nici pentru doua ore chiar daca prognoza spune senin pe toata saptamana fara absolut indispensabila husa de protectie pentru DSLR. Oricand poate incepe o ploaie cu broaste si corpul delicat si gingas al echipamentului meu scump trebuie protejat ca un astronaut pe Marte.

Ziua cea mare. Prima.

Inghesui in geanta echipamentul, o burdusesc de protectii, imi fac curaj si ies afara. Sunt 40 de grade la umbra, pasesc pe asfaltul lipicios tarand dupa mine voluminoasa geanta. O vad: gingasa faptura a verii se misca vaporoasa prin jungla de asfalt si beton, imi trebuie un cadru in contralumina ca sa il pun pe site sa ma falesc.

Cu mainile tremurande de emotie trag husa de pe geanta, scot lacatelul ce leaga cele doua cheite de la fermoar, bag mana dupa camera o pipai, incerc sa imi dau seama unde dracu’ e butonu’ de pornit, il gasesc pun camera la ochi, protectia cu capac a displayului imi stalceste obrazul, degetele mi se inclesteaza pe cauciucul siliconat, montez in pripa parasolarul obiectivului (e bun si el, protejeaza la accidente obiectivul), scot capacul, o raza de soare ce cade prost pe filtrul UV imi face zdrente retina, reusesc cu greu sa focalizez, iar superba blonda da pur-si-simplu coltul. Pe asta nu vreau s-o ratez imi zic in gand si largesc pasul. Trebuie sa o ajung din urma.

Deasupra mea, destinul se deruleaza independent de dorintele mele fotografice: tanti Mioara de la trei uda muscatele. De vreo doua saptamani mana ii tremura bine dar tot amana mersul la medic pentru a doua zi de la incasarea pensiei. Un gest necugetat si din stropitoarea-i rosie de tabla se revarsa peste mine o cantitate insemnata de lichid, incerc sa eschivez dar este prea tarziu. Bestia umeda loveste din plin echipamentul scump. Fluidul se prelinge pe corpul lui plapand dar bine protejat. Stiu, stiu ca va rezista, da-o naibii de poza, de blonda, de tot. Ma retrag intr-un gang, din geanta-mi se revarsa servetele imbibate cu tot felul de solutii. Le scot, o tamponez, bag pompe, bag microfibra, frec, racai, suflu, e luna. Gata, a scapat.

Ce naiba mi-o fi trebuit blonda, nu puteam sa fac un peisaj, un macro, ceva mai putin riscant? Ies din gang hotarat sa pun in aplicare planul B, deci la macro imi zic!

Tanti e tot sus la etaj, uda in continuare muscatele. Ghiveciul ma loveste in teasta nemilos. Cad lat tinandu-le pe toate strans la piept, se face intuneric, e frig…mai apuc doar sa imi spun: fotografia asta e a naibii de riscanta, de ce nu mi-oi fi luat eu de acasa si casca de ciclist? In jurul meu aud voci, acum e intuneric bezna, printre zgomotul pasilor pe asfalt se aude infundat o sirena…apoi nimic…nimic.

Sunt 40 de grade la umbra.”

************************************************************************************************************************

Suntem la inceput. „Cercul Fotopoetilor Disparuti” are momentan patru membri.

Bassa a pornit blog-ul. Scrie acid si elitist. Contiu are vana si umor. Enache e rezervat. Probabil ca se pastreaza pentru subiecte ceva mai tehnice. Eu scriu sub influenta primului impuls.

Ideea generala este de a impartasi intr-un mod accesibil si usor autoironic din experientele si aspiratiile noastre. Fara pretentia de a fi exahaustivi si fara aere de superioritate. Speram sa fi trecut de bajbaiala initiala, de dilemele tehnice care ne-au „daruit” nopti scurte si sa ne putem concentra mai usor asupra fotografiei.

Nu facem reclama niciunui furnizor de echipament, nu incasam bani din publicitate. Consideram ca se poate face fotografie cu orice echipament. Evitam gaselnitele de marketing ale furnizorilor ce promoveaza agresiv produse inutile.

Anunțuri

~ de 35milimetri pe Iunie 2, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s